Sub un generic care ne duce cu gândul la alternanta ciclicã si la ritmul succesivelor treceri existentiale din zona pe care Nicolae Iorga a numit-o ca fiind "partea cea mai nobilã a României", "Anotimpurile Bucovinei" s-a deschis sâmbãtã, în Galeria de Artã a Universitãtii "Stefan cel Mare" (cel mai extins mai luminos si mai bine amenajat perimetru expozitional al urbei, care, asa cum a subliniat rectorul Adrian Graur, trebuie sã fie de-acum înainte în permanentã ocupat fiind pus cu generozitate la dispozitia artistilor suceveni), expozitia personalã de acuarelã a maestrului Dumitru Rusu. Un numãr de 56 de lucrãri selectate din creatia ultimilor ani (din 2000 si pânã-n prezent) decupeazã secvente dintr-o lume mirificã din care transpare destinul matricial al unui artist care se identificã total cu spatiul bucovinean. Si dacã anotimpul este asa cum îl definea Blaga, "un temperament", lucrãrile cu titluri precum "Focurile toamnei", "Dealul cu rugi", "Ceata pe vale", "Lunca în flãcãri", "Poienita", "Vãioaga", "Râpa Rosie", "Iarnã bucovineanã", "Drum spre pãdure", "Vin apele", "Cãtunul" sau "Spre Fundoaie" sunt tot atâtea ferestre deschise cãtre strãfundurile sufletului, prin care zãrim fulgerãrile unor stãri de la impetuozitate, la liniste si melancolie. Dumitru Rusu, care-a iesit în acest an ceva mai devreme pe simeze (ne-am obisnuit de regulã, sã-l vedem când calendarul stã sub semnul Zodiei Scorpionului) "are - asa cum remarca exegetul iesean Valentin Ciucã - arta de a face din peisaj o privilegiatã stare de spirit". În galeria creatorilor plastici care-mi sunt apropiati sufletului, maestrul cu barbã colilie, un bunic blajin al breslei artistice sucevene pe care cineva l-a asemuit bine cu Mos Crãciun, se numãrã printre cei care, prin peisajul decupat din perimetrul rural bucovinean, îmi stârneste nostalgice aduceri-aminte. Întreaga lui creatie constituie diagrama sentimentalã a unui artist care, fãrã sã recurgã la artificii, decupând doar fragmente de peisaj sau din decorul domestic, contureazã o fereastrã, un spatiu intim de comunicare cu privitorul. O fereastrã într-adevãr, asa cum a remarcat la vernisaj si Mihai Pânzaru PIM (legat sufleteste de acelasi spatiu al Ilisestiului în care si-au petrecut copilãria), "care permite trecerea dincolo de reflexivitate, în spatiul catharsis-ului". PIM, care a glosat si pe tema acuarelei, pe care a apreciat-o ca fiind "o tehnicã graficã delicatã, care se apropie cel mai mult de poezie", asemuind calitãtile, virtutile expresivitãtii plastice si satisfactiile lucrului în acuarelã cu cele ale violonistului care cântã pe un Stradivarius. Un vernisaj la care i-au fost aproape maestrului Dumitru Rusu colegii de breaslã, prietenii, dar si numerosi dintre fostii si actualii sãi elevi, între care Ana-Maria Ovadiuc, care, în calitatea-i de astãzi, de presedinte al Asociatiei de Artã "Nicolae Tonitza", a organizat împreunã cu Universitatea "Stefan cel Mare" aceastã expozitie.

Tiberiu COSOVAN